Pe Ana nu o cunosc, si nu m-am intalnit niciodata cu nimeni din familia ei. Dar, in urma cu vreo 3 luni, am primit un mesaj de la Nuti, matusa Anei, care imi povestea pe scurt ce probleme au si ma ruga sa-i dau cateva detalii despre terapia hiperbara, despre care eu scrisesem pe blogul lui Rares. I-am raspuns, mi-a scris din nou si asa am inceput sa aflu mai multe despre ce i se intamplase micutei Ana. Mai jos puteti citi povestea ei, spusa de matusa Nuti Marincei. Daca v-a impresionat, asa cum m-a impresionat pe mine, poate o ajutati cu o donatie, oricat de mica. Stiti cum se spune, pic cu pic  se face mare.

“In data de 11.07.2012 Ana se afla cu parintii (cumnata si fratele meu) in vizita la niste rude ,acestia nu demult au terminat lucrarile la piscina ,in curte sunt 2 case ,intre ele exista o portiune foarte ingusta ,in spate e piscina .Cateva momente au fost suficiente ca Ana sa se strecoare prin trecatoarea ingusta ,doar un copil mic si subtirel incape pe acolo ,ea vazuse plutind cand a fost cu parintii o minge mare colorata ,probabil i-a ramas in minte imaginea cu mingea ,s-a strecurat ,piscina nu are din pacate nici un gard de protectie ,cazatura a fost direct in apa ,cand au sesizat ca nu e Ana au alergat direct la piscina ,ea plutea ,tatal Anei i-a acordat primul ajutor ,(lucru invatat la scoala de soferi profesionisti)fetita a vomat apa si resturi de mancare dar atunci s-a produs stopul cardiorespirator ,pana a venit Smurdul a durat 12-15 minute ,au restabilit-o ,a fost in coma de gradul III ,dupa noaptea critica de 11/12.07.2012 a fost trimisa la Timisoara ,la Louis Turcanu ,unde a stat pe terapie intensiva timp de 6 saptamani ,trimit atas cu biletul de iesire din Spital ,certificat de handicap ,contul si banca -titular tatal Anei ,poze dinainte si dupa accident”