Blog > Ajută-i acum > Raul Cristian Grigoras

Povestea lui Raul spusă de mama lui, Adina:
„Ma numesc Raul Cristian Grigoras sunt din Birlad si am 4 ani. Mama spune ca sunt un baietel frumos :). M-am nascut in data de 25ctombrie anul 2007. Totul a fost frumos si normal pana la virsta de 2 luni si jumatate, cand s-a intamplat un lucru nefericit care mi-a schimbat total viata.
Din cauza unui banal vaccin au inceput problemele mele. Dupa ce mi-a fost administrat vaccinul de catre medicul de familie, mama a observat ca ceva nu e in regula cu mine. Asa ca am fost internat la Birlad unde am stat 2 zile. In aceasta perioada starea mea sa agravat mai tare,  iar parintii mei se luptau cu medicii pentru a ma trimite la alta clinica de specialitate. Dupa cele 2 zile petrecute la Spitalul din Birlad multumita doamnei dr. Popa Irinel am ajuns la clinica din Iasi Sf. Maria, dar intr-o stare foarte grava. Eram deja in coma de gradul 2. Dupa 2 saptamani de coma am inceput sa deschid ochii si am vazut-o pe mama langa mine. Plangea si se ruga sa traiesc. De atunci viata mea s-a schimbat complet, si a fost o adevarata lupta. Primul diagnostic dat la Iasi a fost meningita bacteriana, anemie hipocroma intrainfectioasa, edem focal partial drept, convulsii subintrante. Din pacate spitalizarea nu a fost foarte grea pentru parintii mei doar din cauza problemelor de sanatate pe care le-am avut, ci si din punct de vedere financiar. Nu am beneficiat de gratuitate la R.M.N., de exemplu. Parintii mei au fost nevoiti sa-l plateasca, acesta costand 400 de ron in 2008. Dupa 2 luni de zile am fost din nou la Iasi la control unde am repetat din nou R.M.N.-ul platind suma de 500 ron. Eram internati acum la Spitalul Militar din Iasi unde doamna dr. Leca Daniela ne-a spus ca nu ma poate ajuta si ca trebuie sa cautam un dr. neurolog. Dupa o perioada am reusit prin intermediul doamnei dr. Chetroies – medic pediatru, sa ajung la un medic neurolog dr.Cristina Boghean care m-a consultat. Dupa o examinare mi-a promis ca voi sta in fundulet daca voi urma tratamentul si indicatiile dumneaiei. Fiind un copil dragut si frumos am intrat la sufletul doanei dr Cristina Boghean care a avut mare grija de mine. Am reusit sa stau prima data in fundulet fara sprijin la virta de un an. Tot cu ajutorul doamnei dr am ajuns la Bucuresti la Spitalul Clinic Prof.dr .Alexandru Obregia unde am intalnit un alt om cu suflet mare. La Bucuresti am stat internat pentru mai multe investigatii iar la iesirea din spital mi-a fost pus diagnosticul epilepsie focala simptomatica de emisfer drept, hemipareza spastica stanga cu deficit motor global sechelar, sechele postmeningoencefalita. A fost o perioada grea pentru mine si parintii mei pentur ca eram chemati la control din 2-2 luni la Bucuresti pana in 2010 cand am fost trimisi la Spitalul Clinic de Recuperare 1Mai Oradea. Din 2010 am fost in fiecare an, dar anul acesta vreau sa merg de 2 ori la 1Mai. De cand am venit de la 1Mai (ultima internare fiind in luna martie anul acesta) am inceput sa ma ridic pe genunchi dar vreau sa fac mai multe cum fac ceilalti copii si, in primul rind, vreau sa merg in picioare.
In afara de recuperarea medicala motorie, parintii mei isi doresc foarte mult sa ajungem la o clinica particulara din Constanta, Centrul de Medicina Hiperbara, pentru a-mi opri crizele de epilepsie si spasmele pe care le am la mana si piciorul stang. In fiecare zi cand ma trezesc fac crize de epilepsie si mi-au fost recomandate minim 2 sesiuni de exigeno-terapie, a cate 15 sedinte. Din pacate costul acestei terapii este foarte mare, o singura sedinta costa 400 de ron, deci doar pentru plata celor 30 de sedinte parintii mei au nevoie de 12.000 ron. La aceste costuri se adauga si costul cu cazarea pe parcursul intregii perioade si transportul. Mentionez ca in prezent urmez un tratament pentru epilepsie pe care nu il gasim in tara si parintii mei fac eforturi sa il procure din Italia, acesta ne costa lunar in jur de 38 euro. 
Pentru a putea face toate tratamentele si procedurile care sunt recomandate pentru problemele mele, va rog sa ma ajutati. Am nevoie de 20.000 de ron pentru a acoperi tratamentele si procedurile pe 1 an de zile. Va multumesc pentru orice banut pe care mi-l veti dona. Dumnezeu sa va ajute.”
Pe Raul nu îl cunosc personal. Și nici pe mama lui, Adina. Într-o zi am primit un telefon de la Andreea Ușurelu, din Calafat, o mămică pe care am cunoscut-o la Spitalul de recuperare de la 1 Mai. Andreea a cunoscut-o pe mama lui Raul la spital, și din vorbă în vorbă și-a dat seama că aceasta din urmă este o femeie de treabă pe care eu aș putea să o ajut. Așa că după ce s-a întors acasă mi-a dat un telefon, mi-a povestit despre Raul și Adina și m-a întrebat dacă pot să-i fac un blog. Ar fi dorit și ei să încerce să adune bani pentru a ajunge la Constanța, la hiperbara. Așa am intrat în legătură cu Adina, se întâmpla în primăvara acestui an. I-am creat un blog pe care am postat povestea lui Raul și mai multe poze, am sfătuit-o cu ce ar trebui să facă pentru a-și mediatiza apelul și, ca urmare a ultimei acțiuni desfășurate cu asociația, le-am trimis și niște bănuți. Din discuțiile telefonice avute cu Adina, am înțeles că situația lui Raul este oarecum disperată, deoarece medicii nu reușesc să-i stopeze crizele de epilepsie, ceea ce este destul de grav. Pentru cei care nu sunt în temă, la fiecare convulsie, mor din neuroni… creierul încet-încet se distruge, iar șansele să se piardă din achiziții sunt foarte mari… și dacă ați știi ce greu obțin acești copii aceste achiziții… Așa că, vă rog pe toți, cei care puteți, să încercați să-l ajutați pe Raul. Vă mulțumesc în numele părinților săi.
Mai multe informații despre Raul puteți găsi pe adresa: www.raulcristiangrigoras.blogspot.com
Taguri: , ,

Lasă un comentariu